You're so hypnotising could you be the devil, could you be an angel

[Ema Snow]

• Intr-un gest simplu, Ema isi puse mana pe umarul fetei si stranse delicat.
  " Capul sus. O sa se rezolve"
  O lasa sa cante, asezandu-se pe podea, intr-o parte a clavietei. Lasa cartea grea intr-o parte si isi prinse genunchii cu mainile, odihnindu-si barbia pe genunchi. Ghemuita - mai mult sau mai putin - ca o minge, Ema se lasa prinsa iar in muzica, ascultand ritmul saltat al melodiei. Privirea verzuie ii aluneca spre fereastra larga si mult prea indepartata. Dincolo de sticla, Soimeanca observa padurea inghetata si stadionul de Vajthat acoperit complet cu zapada. Putea vedea coliba Paznicului Vanatului, decorata cu o funda mare si rosie deasupra usii si o multime de betele, dantele, ghirlande si sfere de lumina colorata la ferestre si pe partea superioara a peretilor. Zambi, gandindu-se la bucuria pe care o aveau toti cand stiau ca bate la usa Craciunul. Deja isi imagina Marea Sala decorata in stilul elegant si argintiul. Isi propuse sa faca ceva si pentru Ochii-de-Soim. Poate ca era dragut sa agate cateva globulete pe ici, pe dincolo, si sa puna cateva crengi de brad la ferestre. Macar atat.
  Ema isi redresa gandurile si isi intoarse privirea spre mainile lui Bo, urmarind miscarea lor.