The Longest Journey

[Ema Snow]

• Ema o privi vioaie, gandindu-se cum putea sa raspunda mai simplu, dar cuprinzator in acelasi timp.
  " Teoretic, doar iau o gura de aer rece. Sincer, e revigorant uneori. Practic... Cred ca ma comport prosteste" raspunse incet, uitandu-se la bufnita inca desenata in zapada.
  I-ar fi placut sa o poata sterge cu o simpla miscare sau sa-si dea seama daca exista vreo vraja care o putea ajuta. Nu insista prea mult asupra unor astfel de idei totusi. Pana la urma, ninsoarea o s-o acopere sau macar ii va da o forma nedeslusita.
  " Dar nu conteaza acum. Eu sunt bine. Cum o duci tu?" intreba delicat, intorcandu-se pentru a o privi pe Bo in ochi.
  Inca se gandea la zilele ce vor urma, facandu-si planuri si intorcandu-le pe toate partile.
  Era destul de frig afara, insa Soimeanca nu se vazu deranjata de temperatura. Doar isi freca usor mainile, incalzindu-si degetele, inainte de a lasa manecile lungi si groase ale pelerinei sa le acopere. Zambi, intorcandu-si atentia spre Soimarita de langa.