King and Lionheart.

[William Knight]

• Bratele ii erau libere acum. Si le simtea intinse si moi, insa aveau sa-si revina dupa ce dadea mana cu domnul Snow. Probabil, acela era sezonul lor, deoarece afara ningea si energia fulgilor ajungea indirect la familia aceea. Probabil de aceea era tatal Emei atat de solid. Aproape ca i se indoisera genunchii cand Peter Snow isi lasa mana pe umarul lui William.
  - Ma bucur sa va cunosc, domnule Snow.bajbai Will, zambind. Parasi holul micut, trecand in camera cealalta. O casa modesta, ca cea a familiei Knight. Probabil, tatal iubitei sale nu-si putea lua ochii de pe el, analizandu-l, punandu-i intrebari.. insa el nu-si putea dezlipi ochii de pe fiica sotilor Snow, care avea o aura atat de pozitiva, pe care i-o transmitea si lui prin atingerile fugare si prin privirile lungi pe care si le aruncau din cand in cand.
  Lua o pozitie decenta la masa, nu tu coate pe masa, nu tu pozitie de sezlong. Era un baiat educat, ce pana corbului?
  Nu auzea.. nimic. Ce era cu linistea aceea infernala? Cum putea el incepe o conversatie cu parintii fetei? Ar fi vrut doar sa se termine cina cu bine. Sa-i demonstreze tatalui Emei ca nu era un baietan oarecare. Unul care voia sa o aiba o noapte, a sa se poata lauda dupa aceea. Nici macar nu-i statea in fire. Isi mangaie barbia aspra, privind-o pe Ema care parca stralucea.