stop and listen

[Colin Hawkeye Rovson]

• Ramase nemiscat, realizand cat de reci erau mainile lui prin comparatie. Insa ii zambi Viperinei, simtindu-se cumva impacat cu el insusi. Privi picaturile de cafea ce patau masa lucioasa si isi ridica instantaneu privirea. Distinsul barbat parea cat se poate de afectat. Auzind informatiile utile, spiritul Vindecatorului ce se dorea sa ajunga intra in actiune. Hawkeye o privi scurt pe Nina si se ridica, ducandu-si automat mana spre buzunarul in care avea bagheta. Isi puse mainile in buzunarele hanoracului rosu ce-i tinea de cald, in ciuda gecii subtiri, negre, ce o purta pe deasupra.
  O urmari cu coada ochiului pe Viperina, incercand cumva sa-si ceara scuze pentru mica intrerupere. Problema era ca nu putea sa refuze. Nu cand era vorba de o viata omeneasca. Sau o viata in general. Se vedea facand acelasi lucru si pentru un caine lovit de masina. Il urma pe domn afara din cafenea, uitand intr-o secunda de cafeaua nebauta si banii neplatiti. Spera doar ca si chelnerita observase mica scena si avea sa astepte rabdatoare, inainte ca Nina si Hawk sa ajunga 'exilati' in Diagon.
  Straduta continua sa fie la fel de populata ca mai inainte, chiar daca afara era frig si statea sa ninga. Hawkeye se vazu nevoit sa dea cateva coate pentru a-si face loc, uitandu-se ocazional intr-o parte, dupa Nina. I se parea putin cam ciudat ca cineva venise atata drum pana la cafenea pentru ajutor, insa presupuse ca totul era doar in mintea lui. Poate ca din cauza aglomeratiei, drumul i se parea mai lung. Cei trei se oprira in dreptul unei alei laturalnice, complet goala.
  " Unde este prietenul dumneavoastra?" intreba Soimeanul, inca gandindu-se la cat de grava putea sa fie rana.