The words that became reality

[Ema Snow]

• Ema expira zgomotos pe nas. Semana destul de mult cu un oftat rapid. Clipi des, gandindu-se cat de aproape fusese modul prostesc, dar eficient, de atac. Isi cobori bagheta, tinand-o strans, cu mana aproape de coapsa. Isi intoarse privirea ce inca pastra putina duritate spre James.
  " Da, sunt bine... Nu am nimic. Tu esti ok?"
  Ochii i se deschisera repede cu o usoara ingrijorare, cercetand atent chipul tanarului. Lucrurile puteau scapa de sub control uneori. Insa nu mai conta asta. Nu acum, cel putin. Asculta cu atentie, privirea ei inca fixata spre silueta intinsa la pamant. Aproba cu o miscare a capului. Un Non cu experienta unui luptator al marii. Nu era cea mai cinstita combinatie, insa era cu siguranta o forta de infruntat.
  " Ca veni vorba... Frumoase reflexe!" zambi scurt, putin cam fortat, insa cu intentie sincera.
  Capitanul scoase un sunet innecat din gat, iar Ema se incrunta usor.
  " Poate ca e intelept sa plecam mai repede de aici..." spuse ea tare, insa se apropie de Soimean si continua mai incet, " ... dar ce facem cu el? Nu cred ca e cel mai sigur sa-l lasam cu Oglinda lui Erised. Nu-i stim intentiile" murmura.