Dirty Hands

[Colin Hawkeye Rovson]

• Ii auzi vocea, desi cumva indepartata si neclara, de parca un strat intreg de apa ar fi stat intre ei. Insa simti destul de repede aceeasi atingere ciudata, aproape imateriala, pe fata. Tresari si se retrase putin, desi continua sa simta atingerea. Isi intoarse automat capul si se uita chioras, privirea sa incercand sa se focalizeze pe un chip ce nu era acolo. Se incrunta usor, auzind si restul cuvintelor, ceva mai clare de data asta.
  " Oh..." a fost tot ce a putut spune in cateva secunde de tacere apasatoare.
  Realiza ca asta era cheia spre problema somnului. Fantine care statea pe canapea era doar o cochilie goala. Pentru ca adevarata esenta a Cercetasei se afla acum de cealalta parte a lui.
  Insa mesajul apuca sa se imprime in mintea lui, incet, dar sigur. Eh, asta, era cu siguranta o problema. Se intreba ce ar putea face ca sa refaca o conexiune sigura. Si pe langa asta, il ingrijora gandul la ce s-ar putea intampla daca Fantine statea prea mult in starea actuala. Oare un suflet se putea pierde?
  Cu gandurile inca prinse intr-un proces complicat de a se lumina, Hawkeye nu prea mai acorda atentie luptei din interior. Magia inca se revolta, asemenea unei parti a constientului, insa incepea sa piarda teren. Soimeanul cruta doar un gand in privinta subiectului: poate ca orice era acolo disparea sau poate ca in sfarsit magia sa se luminase si se prinsese ca nu era nimic cu care sa lupte. Indiferent de situatie, continua sa se concentreze in gasirea unei solutii. Insa, in tot acest timp, mica conexiune impotriva careia se dadea lupta lui interioara, instinctiva, devenea tot mai puternica. Nici macar nu realiza ca Fantine parea mult mai aproape, mult mai materiala. Sau faptul ca incepea sa ii simta prezenta intr-un mod mai izbitor. Isi dadu seama, poate prea tarziu, ca brusc nu mai era singur in propria sa minte. Casca ochii, incercand sa delimiteze prezenta ciudata, dar mult prea cunoscuta cu care isi impartea gandurile.