stop and listen

[Colin Hawkeye Rovson]

• Toate trasaturile fetei sale se topira intr-o grimasa de toata frumusetea. Se simtea ca un animal la panda, aratandu-si coltii spre inamic. Aproape ca zambi cand Nina pasi langa el. Da, asa functionau lucrurile. Injura soarta ca te pune in astfel de situatii, dar saruta-i mainile pentru ca ti-a pus alaturi un soldat. Putea sa puna pariu ca Nina stia sa manuiasca un atac mai bine decat el. Pana la urma, existase mereu ceva in aura acelei Viperine care il facea sa fie constient de faptul ca nu ar putea termina o confruntare cu ea. Nu stia daca era pur instinct sau observarea unor tactici indelungat gandite, dar nici nu se arata prea pasionat de subiect in momentul respectiv.
  Toata linistea tensionata ce preceda vorbele barbatului se termina cu rasetul lui Hawk, scurt si destul de asemanator cu un latrat.
  " Nu, serios? Nici Avada Kedavra? Dar cine a spus ca o sa ti se permita sa scapi asa usor?" tatona el terenul, ranjind pana la urechi.
  Prea bine, marele domn indeplinea ordine si nu dorea nimic de la sufletelul lor. Si? Inca exista o datorie intre inamici de a-si oferi informatii. Unde avea sa ajunga lumea asta in asemenea conditii?
  " Am inteles partea cu ordinele. Dar ale cui ordine le urmezi?" intreba Soimeanul, inca amuzat. Se simtea de parca tocmai il invitase pe barbat sa li se alature la o barfa si o ceasca de cafea.