You're like moon!

[Ema Snow]

• Ramase tacuta, privind cu neutralitate mica conversatie intre cele doua. Nina era... Nina, desi intr-o versiune mult mai deschisa decat si-ar fi putut imagina vreodata Ema. Lucrurile i se pareau logice. Daca era sa aleaga un moment de liniste, ar fi cautat si ea un loc unde nu existau sanse ca oamenii sa intre. Un loc cu un fel de protectie. O paza buna, o forma prin care sa li se impiedice accesul celorlalti. Si poate ca treaba asta nu era realizata fizic in Baie, dar Myrtle era un 'strajer' eficient. Oricui i se lua la un moment dat de bocetele continue.
  Nu facu decat sa-si incruciseze mainile la piept cand fantoma vorbi si sa o priveasca fix. Intr-un final, se stramba obosita si facu un gest rapid din mana. Myrtle nu avea acum momentul sincronizat pentru vorba, iar Ema avea de gand sa-si faca vizibil punctul de vedere. O ascultase pe Myrtle in atat de multe situatii. Din cauza ochelaristei fantomatice o incurcase cu doi ani in urma. Pornise intr-o graba nelinistita spre Aripa Spitalului dupa ce auzise de la ea ca fusese un accident pe coridoarele de langa bai. Un accident teribil, cu multe lovituri si rani. Iar Ema se gandise la ce era mai rau. Cand singura victima se dovedise a fi fantoma, iar Soimeanca isi incasase meritata ora de detentie, increderea ei in Myrtle disparuse in mod subit. Continua sa o asculte, dar nu mai acorda incredere vorbelor ei.
  In schimb, isi ridica o spranceana spre Nina cand fantoma disparu, suspinele in urma ei.
  " Oh, va rog, domnisoara Roux, sa ma urmati pana in biroul directorului. Sunt ferm convinsa ca este mai mult decat dornic sa asculte aceasta poveste. Vor fi consecinte" spuse pe un ton lipsit de inflexiuni si cat se poate de oficial. Se ocupa cu grija de expresia fetei, aruncand aceeasi privire oficiala spre eleva de la Viperini. Insa dupa cateva secunde, chipul Emei se destinse cu un zambet.