Dirty Hands

[Colin Hawkeye Rovson]

• Racoarea care acum capatase si o identitate paru sa-i acopere toata fata, mult mai materiala decat de obicei. Si ii lua clipe zdravene ca sa se prinda de traseul urmat pe chipul sau. Nu isi putea explica cum, dar era ferm convins ca stia gandurile Fantinei. De parca le auzea in propria minte, dar cumva era sigur ca nu-i apartineau. Si cand in sfarsit realiza si ce se intampla, corpul lui ingheta intr-o fractiune de secunda. Orice muschi se bloca, respiratia ii ramase in gat, plamanii prinsi intre doua miscari. O voce mica, dar din ce in ce mai galagioasa, incepu sa se revolte in mintea sa. Urla sus si tare ca ceea ce se intampla nu avea niciun sens, niciun fundament si nicio doza de moralitate. Urla ca o furtuna ca asta era incalcarea unei libertati si ca ar trebui sa se arate revoltat. Si poate ca ar fi facut asta, daca ar fi stiut cum sa se miste. Totul... Era prea mult. Era 'atacat' de ganduri ce nu-i apartineau, derutante, si simtea emotii la care nici macar nu ar fi indraznit sa mediteze.
  Se termina intr-un moment suspendat in timp. Hawkeye continua sa fie blocat, uitandu-se inainte cu ochi goi, o expresie derutata intiparita pe chipul sau. Iar prezenta impotriva careia nu mai luptase era acum puternica si foarte... ei bine, foarte prezenta. Timpul isi relua cursul normal, iar Hawkeye se ambala in pozitia ingenuncheata, ametit, obosit, clatinandu-se periculos inainte si inapoi. Isi intinse mana pentru a se prinde de bratul fotoliului si a se tine pe loc. Incerca sa-si scuture capul, dar asta nu se dovedi prea eficient, obtinand in schimb o durere de toata frumusetea.
  " Ok, Cercetaso, cum naiba ai facut asta?" intreba in soapta, cu o voce strangulata, desi in minte cuvintele erau urlate in surprindere si neincredere. Si stia ca de data asta o sa-si primeasca raspunsul, pentru ca o simtea pe fata in propria-i minte.