Warzone

[Charles Duncan]

...Si cu asta obtinuse exact ceea ce vru sa afle. Intotdeauna reusea sa obtina ceea ce vroia si era extrem de mandru din cauza asta, insa afland povestea, isi masca reactiile si intorcandu-se spre ea,chipul ii era impasibil si usor rece. Nu vroia sa para afectat, interesat sau cine stie ce chestie, de aceea nu se stresa prea tare, dar oricum nu avea nici intentia de a spune cuiva, asta clar.
O privi cateva secunde, cantarind situatia, dar i se parea absurd faptul ca lupta ea de una singura, cand era de fapt Devorator.Ar fi putut termina cu acei "vanato o data pentru totdeauna daca ar fi apelat la cineva in grupul Devoratorilor.
"Si ai hotarat ca cel mai bine e sa iti salvezi sora si pe tine insati luptand de una singura ca un lup singuratic. Desteapta miscare..Nu zic ca nu ai putea, nu ma indoiesc de asta daca ai scapat numai cu asta, dar e mai sanatos sa mai fie cineva cu tine daca tot vrei sa iii faci praf."
Dupa ce termina de vorbit, ridica din umeri usor indiferent privind in pamant cateva clipe, apoi isi ridica din nou pivirea la el, observandu-i agitatie si groaza care-i domina gesturile. Asa ca, continua:
"Nu am niciun interes sa te spun nimanui, nu e treaba mea si nu ma bag, decat daca ai nevoie de ajutorul meu..si ma indoiesc de asta," spuse el razand, fiind sigur ca avea sa-l ia in gluma, dar nu ii prea pasa de acest lucru, mai ales ca era cel mai bun duelist din scoala la ora actuala.
"Atata doar ca sper ca stii cu cine te pui..si sper ca si sora ta stie. Din cate tin eu minte, treburile astea ies urat. In fine, stai linistita, n-o sa zic nimic, numai a nu afle altii ca si mine care bantuie coridoarele castelului la ore de genul asta."
Renuntase deja la orice forma de respect verbal, chiar daca respectul fata de ea ca si cadru didactic era prezent in vorbele si actiunile sale. Oricum, nu era foarte in varsta nici ea, asa ca nu isi facea probleme.
Acum, daca el o asigurase ca nu va spune nimic, cel putin pentru moment, se astepta ca si ea, la randu-i sa nu se apuce sa-i povesteasca sefei lui de casa mica escapada, care oricum nu era prima si nu avea sa fie ultima, clar.