Tired

[Colin Hawkeye Rovson]

• I se parea putin confuza. Dadu sa repete intrebarea, dar isi primi raspunsul. O clipa, ramase ca un idiot, privind-o la deruta. Isi reveni repede.
  Oare doar i se parea ca existau trasee umede pe chipul ei sau era ceva real? Pentru ca daca erau doar in mintea sa, atunci era un semn clar sa mai lase lectura usoara a spaniolilor si sa treaca la carti cu macele. Si poate sa se indeparteze putin de fete, ceea ce se putea dovedi dificil intr-un loc in care ele erau majoritare. Insa, indiferent de situatie, Hawkeye isi tinu gura. Nu dorea sa intre in chestia asta. Si nu vroia sa o faca pe tanara sa se simta obligata de a-si pune sufletul la vedere. Stia cum e si nu dorea asta nimanui.
  Nu scoase niciun alt cuvant. Doar statu acolo, privind-o cu atentie si incercand sa se convinga singur ca era ok. Parca il manca limba sa-l intrebe daca e sigura ca e bine, dar se abinu. Si chiar se mandrea cu asta in sinea lui. Trebuia sa actioneze delicat si sa nu forteze nota.
  " Oh, pai... e ok atunci" spuse intr-un final, un zambet mic pe buze.
  Se intoarse incet si dadu sa plece, insa facu exact ceea ce-i dictase mintea initial. Se uita peste umar si ridica usor dintr-o spranceana.
  " Esti sigura?"