You're like moon!

[Ema Snow]

• Ema o urma in tacere pe Irine. Undeva in adancul ei, stia ca o face fie numai si pentru a descoperi un coltisor din mintea tinerei Soimence. Era curioasa sa vada unde o poarta pasii, unde o indrumau instinctele si amintirile ce-i inundau inconstientul. Pana la urma, Ema trebuia sa recunoasca faptul ca era atrasa de micile mistere ale oamenilor. De intregul lor comportament. Acorda toata atentia acestor 'nimicuri'. Stia ca altfel nu avea cum sa ajunga unde isi dorea. Iar ea nu s-ar fi multumit sa fie doar un profiler. Vroia sa ajunga in umbrele de unde ar putea sa-i ajute in liniste pe Aurori. Murea de nerabdare sa studieze comportamentul celor mai doriti inamici ai vrajitorimii. Cele mai diabolice minti. Si dorea sa le gaseasca motivele. Sa afle ce ii impinsese spre actiunile dezastruase si daca erau intr-adevar de condamnat. Uneori, numai nebunia duce la crima. Si dorea sa gaseasca tipare. Sa vada pasiunea pe care oamenii o puneau in ceea ce faceau.
  
  Aerul rece ii invalui obrajii, piscandu-i in roseala. Ningea. Ningea, iar Ema era in elementul ei. Pana la urma, poate ca exista o legatura intre iarna si neamul Snow.