The Longest Journey

[Ema Snow]

• Zambi pisicher. Albastrul. Parea destul de logic. Iar negrul... In ciuda a celor ce se spuneau, Emei i se parea cea mai eleganta culoare -sau mai bine spus nonculoare- posibila. Orice dadea bine cu putin negru. Rafinat si pentru orice ocazie.
  " Pasiunile mele?" repeta incet, de parca nu ar fi auzit intrebarea.
  Se gandi o clipa, formuland un raspuns care le-ar fi putut cuprinde pe toate. Nu erau multe, e adevarat, desi ii placea sa faca ingrozitor de multe chestii. Insa pasiuni erau doar cateva.
  " Imi place sa cant la pian. Si imi place sa fac profiluri psihologice. Mi se pare pur si simplu fascinant. Mintea umana e atat de complexa si ascunde atat de multe lucruri, incat cred ca-mi va trebui o viata ca sa pot sa descopar macar un sfert din ele. Crede-ma, multi oameni fac lucruri nu pentru ca vor, ci pentru ca asa le dicteaza amintirile"
  Probabil ca ultima parte sunase cat se poate de ciudat, insa Ema incerca sa nu se concentreze. Nu putea sa-si ia cuvintele inapoi. Si chiar daca asta ar fi fost posibil, nu avea momentan o explicatie mai clara.
  " Care este anotimpul tau preferat?"