Dirty Hands

[Colin Hawkeye Rovson]

• Era putin nedumerit. Nu stia daca trebuia sa continue sa-i caute atentia sau daca, din contra, trebuia sa o ignore cu desavarsire. Nu stia ce ajuta mai mult in toata povestea asta.
  Simtea ca poate sa o inteleaga. Toate emotiile ce-i spalau trupul si mintea, in ciuda faptului ca era ale altcuiva, erau la fel de puternice de parca ii apartineau. Se simtea prins in toata filozofia, ametit de abuzul de informatii.
  Se pierdu pe drum. In propriul trup si in propria-i minte, el se pierdu. Nu mai stia ce-i apartinea lui si ce era al Fantinei. Nu mai stia daca tot ce isi aminteste era intr-adevar al sau. Tot calmul si control pe care il avusese cu doar cateva clipe in urma, disparuse complet. Nu stia ce efect o sa aiba asta asupra fetei, dar nici nu mai era capabil sa se gandeasca. Doar era vag constient ca isi pierduse controlul asupra corpului, prelingandu-se pe manerul fotoliului.
  Firul se rupse. Totul era in ceata. Nu mai stia cine era si unde era.
  
  Era intuneric. Era primul lucru pe care il sesizase. Si nu se simtea deloc in siguranta. Parca stia de undeva ca nu ii place intunericul. Dar nu mai stia de ce. Si stia ca nu era singur, desi nu-si dadea seama unde era cealalta prezenta. Pe masura ce se uita in jur, lumea se contura sub ochii lui. La inceput a fost o pestera. Cumva familiara, dar, din nou, nu putea sa-si dea seama de unde o stia. Se uita spre peretele unde putea sa vada ca era scris ceva. Dar nu mai stia sa citeasca. Focul de langa picioarele sale murise demult. Inima incepea sa-i bata mai tare, auzindu-si ritmul sangelui in urechi. Il cuprindea panica. Incet, dar sigur. Se retrase in umbrele pesterii, cautand siguranta.
  In intunericul brusc, un singur scancet sparse linistea.