just by my left brain

[Berny McNair]

Berny o privi inapo cu compatimire. O considera in schimb o persoana foarte puternica. Gestul ei de a ridica din umeri il uimi dar in acelasi timp ii crea o senzatie de interes exagerat. Nu isi putea imagina cum este sa iti pierzi copiii. Pe langa faptul ca el nu este o "mama" ca sa stie cum e, nu are copii si nici nu moare dupa asta. In schimb putea sa isi imagineze durerea pe care a simtit-o in acel moment. Nu doar din cauza pierderii sarcinii ci si dezamagita de persoana pe care probabil ea o considera apropiata si care credea ca o iubeste.
"Eh..." zise Berny chinuindu-se sa aiba cea mai neutra fata pe care o putea face. Nu stia ce trebuia sa zica, in schimb isi tinu mana incalzita de cafeaua care frigea pe mana fetei de langa el. Nu stia de ce,dar credea ca asta ajuta. Cel putin pe el mereu 'contactul fizic' il ajuta extrem de mult la nivel psihic.

Uitandu-se la ceasul care ticaia la mana, observa ca trecuse deja aproape jumatate de ora. In cateva minute trebuia sa se porneasca spre Londra la conacul parintilor lui. Nu avea mult de mers. Trebuia doar sa iasa de pe Aleea Diagon, sa ia un tren, un metrou si doua autobuze si ajungea in satucul linistit si destinat vrajitorilor din zona de langa marele oras.
" Daca te ajuta cu ceva, ai putea veni cu mine weekend-ul asta la casa parintilor mei sa ma ajuti la dezpiticire. Sincer, as cam avea nevoie de putin ajutor. Este weekend asa ca probabil nu ai probleme cu scoala si pari destul de plictisita..." zise vrajitorul luandu-si mana de pe mana ei si scarpinandu-se incet in dreptul tamplei. Nu stia de ce ii facuse aceasta propunere, dar il facea sa schimbe subiectul si pana la urma era adevarat ca avea nevoie de ceva ajutor la treburile casei sau macar de companie caci casa aia putea fi destul de mare doar pentru el si cei doi parinti ai sai.
" Deci...?"