just by my left brain

[Berny McNair]

Berny aproba incantat dupa raspunsul fetei. Nu a mai invitat niciodata o fata la casa lui parinteasca. Maxim la un hotel ieftin pentru o singura noapte. Pana acum nu isi petrecuse deloc timp cu nici o fata decat daca avea ceva de castigat de la ea. Ii zambi fericit si isi bause toata cafeaua ramasa dintr-o singura inghititura.
"Ma bucur ca ai acceptat..." sopti Berny sperand sa nu sune prea siropos. Nu se pricepea la spus lucruri de bine din suflet si cand le simtea cu adevarat se emotiona.

Cel mai probabil mama lui il va primi incantata topaind in sus si in jos la aflarea vestii ca are cu el un musafir. O va aseza pe fata la masa punandu-i toata mancarea de prin casa si cu siguranta o va intreba cand este data nuntii. Nina cel mai probabil se va simti prost si va incerca sa iasa din acea situatie penibila cat mai usor si cu cat mai putine cuvinte 'grele'.
Tatal sau nu isi inchipuia cum va reactiona. Cel mai probabil il va lua intr-o parte si ii va explica tot felul de metode de dezpiticire fara ca macar sa-i pese vreun pic. Il iubea pe tatal sau. Aveau mereu conversatii tipice de la barbat la barbat fara prea multe cuvinte, dar cu un mesaj clar. Nu ii placea cand femeile sa intindeau la o vorba de cateva ore si pana la urma nu vorbeau nimic in afara de bazaconii. In schimb tatal sau ii dadea o stare de confort in care nu trebuia sa se justifice pentru nimic din ceea ce face si in care isi putea vedea singur de viata.

"Cred ca ar cam trebui sa mergem..." spuse vrajitorul uitandu-se cu ochi mari in paharul de whisky din fata Ninei. Nu isi dadu seama daca era gol sau plin din cauza structurii opace dar din cate observase nu bause prea mult si asta era bine. Nu ii placeau femeile bete decat atunci cand vroia sa profite de ele. Acum in schimb isi dorea sa aiba o conversatie normala si omeneasca, nu sa o arunce in pat inconstienta si sa nu-si aduca aminte nimic a doua zi pentru a nu spera ca el sa o sune.