A unexpected events

[James Bradley]

James se uita la Irene si vazu ca aceasta incerca cu greu sa isi puna un zambet pe chip, ceea ec il distra pe baiat putin, stiind si el foarte bine cat de greu e uneori sa pari vesel, cand defapt nu esti deloc. Se uita dupa la Peeves si ii trecu prin cap, probabil cel mai patetic mod de-al inveseli pe strigoi, insa trebuia sa incerce, deoarece ceea ce urma sa scoata pe gura era ceva clasic pentru Peeves.
"Um, Peeves am vazut niste elevi de la etajul 5 ca se bucurau ca striogiul Peeves nu ii bate la cap, sau nu le joaca farse. Poate ar trebui sa le arati contrariul", zise James cu un zambet fals, pus si de el acum pe chip. Observa cum fantoma se uita din nou la el si la Irene cu o privire care chiar si la o fantoma, striga tristete toata ziua.
"Plecati, sau mergeti sa vorbiti cu celelalte fantome, eu vreau sa stau singur. Apreciez ca incercati sa ma ajutati, dar nu stiti prin ce trec", zise Peeves, pe un ton de om resemnat si cu asta pluti intr-un colt diferit al camerei.
JAmes se uita la Irene, asteptand ca fata sa zica ceva, deoarece el care il stia bine pe Peeves, nu mai avea cuvinte