innate warriors

[Klaus Lovel]

• - Mama ti-a spus despre asta? Mama nu stie nici macar jumatate din poveste. Mama si tu nici macar nu stiti motivul adevarat de ce a murit tata! Nici macar nu v-a interesat sa aflati, cam asta e Agnes. Mereu tu si ea ati trait intr-un glob roz de cristal, tata facea tot si totul era bine. Mereu ai crezut asta, insa nu era asa. Tata a fost ucis, nu a murit de cancer cum au crezut toti, sau de cine stie ce boala. Am acceptat pentru amintirea lui, pentru ca probabil e singurul care chiar a meritat sa fac ceva pentru el, iar acum ?! Tu te plangi de toate, mereu si mereu. Bine, sunt eu dobitocul din poveste si tot eu sunt rau da? Nu tipa, vorbea cat de calm era, aproximativ calm. Insa nu mai putuse sa tina asta in el, iar roscata trebuia sa inteleaga. Nu totul se invartea in jurul ei si "calaritului".
  - Vrei sa calaresti? Bine, fa asta si prefa-te ca totul e ok, caci probabil asa e... Spuse el si deschise usa iesind pe ea ca un fulger, se puse in sezut si isi puse capul pe genunchi pufaind, isi pierdea rabdarea din ce in ce mai repede. Se intoarse inapoi in casa, din nou ca o furtuna si se aseza langa sora lui pe canapea, zicand:
  - Stii cine l-a gasit pe tata ucis? Eu! Eu! Nu stii imaginea aceea cum mi-a marcat probabil..toata viata; nici tu nici mama nu ati stiut nimic, insa nici nu stiu probabil de ce sa va mai spun, tot aia e. Apropo, poftim. Spuse el cand se calma, ii intinse o scrisoare de la tatal lui catre Agnes.