innate warriors

[Agnes Marie Lovel]

• Klaus nu spuse nici macar jumatate din toata povestea aceea ca Agnes deja incepu sa planga in liniste. In momentul acela, putea analiza trasaturile fetei sale, observand cat de mult semana el cu tatal lor. Pe cand ea semana cu maica-sa. Parul rosu, ochii caprui, forma fetei, inaltimea.
  " Mama inca tine la noi. Nu traim intr-un glob roz de cristal. Tu esti cel orb. Nu intelegi ca si eu o duc la fel de rau ca si tine? Poate nu sunt aceleasi motive cu ale tale, dar le am pe ale mele." Se ridica de pe canapea lasand scrisoarea pe undeva pe acolo. Il imbratisa pe Klaus, si-si lasa capul pe pieptul lui, deoarece abia pana acolo ii ajungea. Mereu il incurajase sa practice sporturi de-ale Incuiatilor, cum ar fi bachetul, insa la vremea aceea considerase magia mai importanta si invata cat mai multe in fiecare zi.
  
  "Nu vreau sa mai aud nimic de tata. Nu mai vreau durere, nu mai vreau minciuni, nu mai vreau ura si invidie. Ar fi bine sa te impaci cu mama.. nu ea este de vina pentru nimic.. si este, cu toate astea, si mama ta. Suntem frati. Nu am de gand sa citesc scrisoarea aceea." spuse acestea cu capul inca pe pieptul fratelui ei. Toate acele batai ale inimii lui, parca cronometrasera timpul in care ea isi daduse cuvantul.