For the sake of everything

[Dawn Snow]

• Ii scapa o respiratie intretaiata, usor cam vibranta pentru stilul ei. Nu prea avea incredere in propriile-i picioare, dar se tinu cu succes dreapta. In schimb, oricat de mult si-ar fi dorit sa o faca, nu se misca pentru a-l ajuta pe Klaus cu parasuta. In primul, rand pentru ca nu era sigura ca ar fi putut merge drept pana langa el si in al doilea rand, pentru ca ii era teama ca mai degraba l-ar incurca.
  In ciuda circumstantelor, caldura pe care o simti venind in valuri din mainile lui atunci cand ii lua fata in maini era alimentata de caldura propriului sange ce se grabea sa-i inroseasca obrajii. Dawn ii cerceta chipul, cautand semne care sa-i spuna de starea lui. Nu si-ar fi dorit pentru nimic in lume sa-l vada pe Klaus ranit, suferind. Pentru ca isi daduse seama ca ajunsese sa tina la el intr-o perioada atat de scurta de timp.
  Isi ridica mainile, incadrandu-i fata cu ele.
  " Eu sunt bine, te rog sa nu te ingrijorezi. Dar tu? Tu esti in regula?"
  Vroia sa spuna mai multe. Vroia sa nu verifice doar daca era lovit fizic. Vroia sa vada cum era psihic. Fara sa-si mai puna frau actiunilor, Dawn se ridica pe varfuri si il saruta. Poate ca o facuse pentru ca nu se putuse abtine. Poate ca o facuse pentru ca asa simtise nevoia. Dar nici ca o mai interesa atata timp cat mana ei aluneca in parul lui. Cand buzele li se despartira, Dawn se grabi sa-l priveasca in ochi.