I'm still alive~

[Daniel Ryan Thompson]

Îi admiră chipul frumos, ochii aceia albaștri ce îl vrăjiseră de prima dată - nu era nevoie de o vrajă ca să fie posibilă asta și nici de alta ca să iasă din transa respectivă. Încearcă să se adune rapid și să-i asculte cuvintele, ceea ce și reușise. Din expresia blândă, încetul cu încetul, se transforma într-una tristă - nu-și dorea absolut deloc ca cei din jurul său, persoanele pe care le iubea, să sufere. Oftează lung și o cuprinde la pieptul său pe Irine, sărutând-o gingaș pe creștet.
- Îmi pare rău să aud asta, mai ales despre tatăl tău. se încruntă ușor, dregându-și slab glasul. Am să fiu aici, mereu, pentru tine! Să nu te îndoiești de asta, bine? îi dă câteva șuvițe roșcate la o parte de pe chip, urmărindu-i în același timp gesturile. Surâde când atenția ei se oprește asupra panglicii și își arcuiește ușor sprâncenele, zâmbind blând în cele din urmă.
- Vrei să ieșim afară? Ne-ar prinde bine puțin aer. reușește să-și adune cuvintele și atunci, o ia finuț de mână, împletindu-și degetele cu ale ei. Trecuse mult timp de când nu mai făcuse asta, fapt pentru care simțea câțiva fiori în tot corpul.