“Life is like photography. You use the negative to develop.”

[Ema Snow]

• Ema ridica din sprancene, usor nesigura. Pentru o clipa, nu stia daca sa ia vorbele fetei la modul cel mai serios sau cat se poate de metaforic. Cerceta cu un ochi deja format roba tinerei, cautand indicatorul de care avea nevoie. Emblema. Emblema Casei. O intampina aproape imediat leul auriu al Cercetasilor, pe fundalul rosu atat de cunoscut. Asta o lasa putin si mai nedumerita. In aproape un deceniu de cand era la Hogwarts, nu-i fusese dat sa vada un urmas al lui Godric Cercetas atat de poetic. Zambi si se aseza langa tanara, tragandu-si genunchii la piept. Isi permitea o asemenea miscare, multumind din nou pentru inspiratia de a-si lua blugii.
  " Oh, nu. Doar de cateva secunde" ii zambi ea, raspunzandu-i la intrebare.
  Asa cum ii statea in obicei, Ema se apuca aproape inconstient sa o analizeze pe tanara din fata ei. O bucura faptul ca nu parea sa fie mai inalta. Soimeanca era oarecum intimidata de persoanele inalte. O silfida roscata, cu ochi de un caprui adanc. Dupa trasaturile faciale, nu prea parea o englezoaica pura. Poate ceva mai oriental. Totusi, nu o mana curiozitatea sa intrebe. Era mai palpitant cand incerca sa descopere singura. Isi aminti subit de un german pe care il intalnise intr-o tura la Trei Maturi. Il servise si vorbise cu el, iar dupa doua ore se pomenise intrebandu-l de nationalitate. Saracul om... Probabil catalogase intr-o secunda englezii ca ciudatei.
  " Ema Snow, apropo" continua Soimeanca sa zambeasca, intinzandu-si mana dreapta spre tanara. " Dar tu? Stai de multa vreme pe aici? Nu ti-e frig?"