Still not true.

[Joseph Edward Lestrange]

Se juca cu inelul de pe degetul lui, rotindu-l neîncetat, auzind acel cuvinte repetându-se din nou şi din nou în mintea lui. Era ea, şi apoi bunica sa. Beijing a fost casa lui până când a fost acceptat la Hogwarts. Elev special o laie, era doar o faţă în mulţime. Tratat cum trebuie, o laie, era la fel aici sau oriunde altundeva.
Doar că aici nu putea să meargă pe stradă fără să aisă în evidenţă, aici nu putea să fie el şi, implicit, nu putea să facă nimic care să-i facă plăcere, pentru că tatăl lui va afla fără doar şi poate. Simţii uşa împingându-se şi păşi în faţă, mârâind din nou o înjurătură, de data asta suficient de tare cât să se audă şi în cacelarie. Se întoarce rapid, privind-o pe Cress care se uita la el cu lacrimi în ochi.
Nu ştia ce să facă. Schiţează un zâmbet în semn de îmi pare rău către ea, rugându-se să fi crezut că doar s-a oprit acolo, că nu a auzit-o spunând acele cuvinte care acum îl făceau să-şi iasă din minţi. Voia, de asemenea, să nu citească în ochii lui hotărârea sa de a pleca de aici. Voia să dispară tăcut din viaţa ei.