dazzling girl, dazzling love.

[Joseph Edward Lestrange]

Sâmbătă seara, 19:36.

Laaay! se auzi o voce subţire iar şatenul surâde, auzind vocea surorii sale. Îşi salută tatăl, aplecându-şi capul, apoi o ia pe Pattie în braţe, aceasta lipindu-se de el, încolăcindu-se în jurul lui ca un urs koala.
Lay zâmbeşte către tatăl lui, iar acesta îndrugă ceva despre faptul că are treabă şi că el trebuie să aibă grijă de sora lui. Şatenul dă din cap, zâmbind apoi dulce către sora lui, care se lipea tot mai tare de el. După ce bătrânul dispăru Lay îşi închide ochii, apărând, secunde mai târziu, în dreptul Ceinăriei domnişoarei Puddifoot. Patt căscă gura în formă de o, cât printre buzele ei ieşea un whaa copilăresc. Joseph surâde, păşind înăuntru, deschizând uşa cu o mână, lăsând-o fără sprijin pe sor alui pentru câteva secunde. Aceasta îşi dă drumul din braţele lui, zâmbind larg când văzu toate acele mese.
În cele din urmă, micuţa se aşează la o masă de lângă un geam, privind afară cât îşi legăna picioarele în faţă şi în spate. Lay surâde, mergând spre acel loc, privind din când în când pe geam. Nici nu mai ştia de când nu a mai venit aici. Probabil din anul doi sau trei, când idea plecări în Beijing nu era aş puternică pentrum acum. Se aşează în faţa lui Pattie iar aceasta o urmăreşte pe doamna Puddifoot care se apropia de ei binevoitoare.
Eu vreau o prăjitură cu ciocolată. făcu micuţa, iar femeia zâmbeşte, dându-i câteva fire de păr blond închis de pe chipul alb.
Eu nu vreau nimic. spune Lay, cu un zâmbet schiţat pe buze, cât îşi privrea sora, care o admira de sus până jos pe paroana locauluilui.
Şatenul râde scurt, iar când privirea lui Pattie îl fixează supărată acesta dă din cap ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.