Still not true.

[Joseph Edward Lestrange]

Zâmbeşte blând când o vede roşind, trecându-şi degetele peste obrajii ei până când aceasta se ascunde la pieptul lui. Zâmbeşte şi îşi lipi buzele de creştetul ei, ţinând-o strânse în braţe. Cuvintele ei erau cele de care avea nevoie. Zâmbi uşor, continuând să stea cu nasul cufundat în părul ei şaten. Zâmbeşte uşor din cauza mirosului care îi era familiar, dar acum părea mai mult de atât. Îi caută degetele cu o mână şi i le strânge, zâmbind larg către ea când îşi ridică capul.
- Voi pleca doar atunci când te vei plictisi de mine, i-a răspuns acesta, cu un zâmbet sigur pe faţă.
Va pleca doar atunc când ea îl va alunga, era sigur de asta. Fugar, prin minte, îi trecu gândul că ar fi putut să o ia cu el, să o ducă la bunica sa şi să o prezinte ca fiind mai mult decât o simplă prietenă. Era sigur că nu o va deranja.