What does him have and I don't?

[Gaspard Müller]

• Îşi dădu părul din ochi, ştiind că probabil arăta îngrozitor în acel moment. De la hainele şifonate, la chipul palid şi obosit. Dar pentru prima oară de când devenise Devorator, nu-i păsa de faptul că cineva ar putea să-i vadă slăbiciunea. În fond, se considera om, deşi probabil nu mai avea suflet ca să fie unul. Trase aer în piept, alungând acele gânduri negre şi continuă să meargă încet. Tresări când se lovi de cineva, și scăpă țigarea din mână, lăsându-și privirea în jos.
  Oftă când o recunoscu, și își ridică din nou privirea, mușcându-și ușor buza.
  -Îmi pare rău, Aria. Nu te-am văzut, spuse după câteva clipe lungi de tăcere, și îi prinse degetele cu ale sale, sărutându-i cu delicațe mâna. Dacă mama lui ar fi fost acolo, ar fi plâns de mândrie. Măcar delicatețea cu care trata femeile să-i rămână, dacă sufletul și-l dăduse diavolului de mult. Trase aer în piept și mai zăbovi, înainte de a-i elibera palma.
  -Ce faci la ora asta pe aici? întrebă, știind că Aleea Diagon nu era lipsită de hoți. Deși era conștient că vorba cu o Devoratoarea, tot nu putea să nu se îngrijoreze. Își scoase pachetul de țigări, strivind-o în cele din urmă pe cea căzută și își scoase alta, aprinzând-o. Trase un fum din ea, privindu-l cum se înalță spre cer, apoi dispare în neant, în clipa în care îl eliberă din pieptul lui. O privi pe Aria, analizând-o și îi zâmbi la rându-i, ceva mai calculat.