bittersweet

[Lexie Stryder]

• Lexie o privi îngrijorată pe Ada, a cărei faţă era aproape inexpresivă şi albă ca varul. Lăsă deoparte munca pe care o făcea, însă fata ieşi din bar, scuzându-se. Viperina nu ieşi după ea. Probabil cel mai bine ar fi fost să o lase cu gândurile ei. Lexie încă se mai cutremura când era de faţă la o scenă ca cea care bănuia că va urma. Însă din păcate, era aproape obişnuită. Lexie fusese forţată să privească aceste scene acum mult timp, când îi cunoscuse pe Kurt, pe Ivy şi pe Ronnie. În mintea ei, acele trei persoane erau cel mai capabile de a omorî sau răni un om. Nu le considera rele sau nemiloase. Pur şi simplu capabile. Ceea ce era destul ca să îi amintească de propriile fapte şi de lucrurile de care era ea capabilă. Lexie nu era moale, Lexie era doar deschisă, blândă şi cu mult prea mult bun simţ. Lucru demonstrat în diferite situaţii în care atacase şi chinuise anumite persoane, care, în ochii ei meritau acest lucru. Însă niciodată nu conta cum era 'în ochii cuiva'. Nimeni nu merita să fie ucis sau torturat. Asta însemna doar a te băga în destinul cuiva. Lucruri pe care Lexie le regreta, însă pe care, era sigură, dacă ar putea să le facă încă o dată, le-ar face.
  Tresări când îi auzi vocea lui Klaus, însă îl privi pe bărbat ieşind în fugă din bar. Ieşi şi ea la rândul ei, în urma lui Klaus. Ada era în faţa lor şi nu era nici urmă de bărbatul de mai înainte.
  'Sau ai putea veni cu noi înapoi, să terminăm de curăţat şi apoi să bem pe gratis, nimic nu ne opreşte,' spuse viperina, cu un zâmbet cu subînţeles.