Don't dare to cry

[Rosalie Vivienne Alden]

Vocea i se parea atat de cunoscuta, dar nu putea sa se intoarca sa vada cine se afla in aceeasi incapere cu ea. Fara sa-si dea seama ramasese blocata gandindu-se la trecut. Se saturase sa faca asta, dar mintea ei o impingea doar spre ce s-a intamplat, nu spre ce va urma sa se intample, desi se descurca la Previziuni. Probabil de cand revenise la scoala ca eleva nu se mai gandise atat de mult la viitor. Pufnise usor, ca de obicei dadea doar de bucluc. Numai de probleme a avut parte de cand era din nou eleva la Ochi-de-Soim. Isi daduse ochii peste cap, realizand ca asta mereu a fost sarea si piperul in viata sa. Ei bine, dupa aceste cateva gesturi trebuia sa se intoarca spre vocea calda si prea-cunoscuta care o strigase. Hah,Ema! Trebuia sa se gandeasca la faptul ca doar ea putea sa fie. Nu se mai vazusera de cand cu intamplarea din padure cu ele mici. Nu avea cum sa nu o marcheze asa ceva. Sa se vada in trecut .. De la acea varsta nu-si mai putuse aminti nimic, dar destinul ca intotdeauna a impins-o catre adevar, catre lumina de care avea parte.
"Emm ! .." , raspunse Soimeanca intr-un mod extrem de rapid, realizand ca o lasase putin sa astepte. Au fost secunde sau minute? Timpul nu mai insemna demult nimic pentru ea..