Don't dare to cry

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie o imbratisase la randul ei, dar in clipa in care o intrebase ce s-a intamplat nu a stiut ce sa ii raspunda. Pur si simplu erau atat de multe intamplari care ii revenisera in minte si chiar simtea nevoia sa planga, dar apoi a realizat ca era cazul sa inceteze, ca trebuia sa revina totul la normal odata pentru totdeauna. Oftase, caci isi amintise ca cele doua Soimence au crezut in acest lucru de mult prea multe ori, incat au ajuns sa considere chiar ca fericirea nu le este destinata. Dupa ce Porrin murise totul parea linistit, chiar mult prea linistit pentru viata lor plina de probleme. Acum se temea de un lucru: ca Tomas si-ar fi lasat in urma oameni care le voiau raul, dar nu putea inca sa bage mana in foc pentru asta, iar viitorul refuza cu incapatanare sa-i arate ceva concret.
"Nimic, Ema .. Vechea poveste. Am venit aici sa ma linistesc, dar se pare ca amintirile ma napadesc si culmea .. unele dintre cele mai rele!" Zambise dupa asta, caci vazand-o mai atenta pe Soimita din fata sa si-a adus aminte cum avusese parte si de momente frumoase. Era de-a dreptul norocoasa pentru faptul ca o avea pe Ema ca amica. Mereu i-a fost alaturi.