A Fair Deal

[Freyja Maegan Guðríðr]

• "Oh, dar asta nu te face un ciudat. Nici eu nu sunt cea mai gratioasa si indemanatica persoana, si mai sunt multi oameni pe care mai degraba i-ai lasa sa moara de foame deca sa se omoare incercand sa taie o felie de paine"
  Cugeta putin la "vorbele ei de duh" si zambi. Nu era ceva rau in a fi impiedicat, ba chiar era haios. Cel putin pentru ea. I-ar fi placut sa fie la fel de gratioasa si de subtila ca o dansatoare, insa cum asta nu se putea, se multumea cu ce avea.
  "Pai, nu stiu. Insa eu sunt o ciudatenie. Una mare. Cel putin, asa m-ar crede multi daca ar stii...", facu o pauza, pentru a ofta, insa il inabusi repede si continua rapid, fara sa se mai opreasca:
  "M-am nascut la Sanctuar, chiar in cuibul unor dragoni (poveste lunga, nu intreba), iar de atunci, tata a fost obsedat de ideea de a avea un pui de dragon. Asa ca ce crezi? Printr-un fel de magie, a reusit, desi era Incuiat (ceea ce pentru el era o mare mandrie), sa...cum sa-ti spun...sa-mi inlocuiasca celulele sanguine si toate cele, nu ma pricep la anatomie, cu cele ale unui dragon. Creatura inca mai traieste, desi e foarte batrana, insa toti il iubim caci e blanda si cuminte. Insa acum am sange de dragon in vene, literar vorbind. Sange rece"
  Isi intinse incheietura, desi nu era nici o diferenta, cu exceptia ca al ei pompa mult mai puternic si mai 'violent', daca se putea spune asa. Venele erau mai bine diferentiate decat ale unui om normal. Iar uneori, cand se enerva, pofta de a ucide i se aprindea in suflet, facandu-i unghiile sa creasca mult si ascutite, ca niste gheare, iar ochii i se luminau puternic. Insa aceste momente erau extrem de rare, si se multumea ca asa erau.
  "Asta da ciuatenie, nu?"intreba ea, cu sufletul la gura sa ii vada reactia.