Dreams thrown in the rain!

[Cresseda E d'Guillaume]

Se bosumflă când buzele lui nu i le atinseră pe ale ei, ci o sărută în colțul gurii. Își mușcă buza, asemeni unui copil mic, și-l privi supărată. Strâmbă din nas când auzi că pomenește de tatăl lui. Omul acela era prea de tot. Se strânse mai tare în brațele lui, ținându-l să nu plece.
-O să trebuiască să mă trimită și pe mine cu tine, pentru cî nu o să-i dau voie. Ce zici de asta? întrebă și zâmbi dulce, strecurându-și degetele prin părul lui, cuprinzându-i ceafa cu palma ei rece. Surâse când își ascunse nasul în eșarfa ei plină de zăpadă, și îi ridică ușor chipul, privindu-l în ochi.
-Nu o să las pe nimeni să ne despartă, șopti, trăgând aer în piept, și-și lipi cu delicatețe buzele de ale lui, închizându-și ochii. Îi atinse chipul cu degetele, mângâindu-i obrazul încet, și după ce rupse sărutul, își lăsă capul pe umărul lui, zâmbind slab, dar fericită. Își mușbă încetișor buza, într-un mod ușor provocator și privi toți acei fulgi de zăpadă ce se așterneau pe ei.