stop and listen

[Colin Hawkeye Rovson]

• Isi privi degetele, invartindu-le, impletindu-le, despletindu-le. Sa nu se piarda in proces. I se parea teribil sa se trezeasca la un moment dat ca nu mai stie care ii erau principiile, scopurile, valorile morale dupa care se ghida. Numai ideea de a pierde esenta a tot ce il reprezenta il infiora pana in maduva oaselor. Nu avea de gand sa permita un asemenea lucru, desi ceva ii spunea ca un pas gresit va reprezenta intreaga lui cadere. Nu avea sa fie usor, asa cum nici a alege intre partile bune si partile rele ale unei actiuni nu se dovedea usoara. Lucrurile erau simple doar in copilarie. Si atunci erau doar iluzii.
  Hawkeye isi ridica fruntea, cautand privirea Ninei. Zambi, o tentativa cam apatica, ce-i drept, si rosti un singur cuvant, incet, pe o voce soptita, dar sincera.
  " Multumesc"
  Se lasa pe spate, rezemandu-se de spatarul scaunului, uitandu-se prin jur. Locul i se parea trist. De parca toata viata disparuse de acolo odata cu afurisitul care le ceruse ajutorul. O sa aiba grija pe viitor. O sa fie mai bine pregatit. Fizic, educational, psihic, instinctiv. O sa-si antreneze reflexele.
  " Ne pregatim de inchiderea cafenelei, domnisoara Roux?" intreba el incet, privind spre omul din spatele tejghelei.