None goes his way alone

[Jason A. Richter]

None goes his way alone
Not even the one with a heart of glass and stone

-privat-

• Putea intotdeauna sa spuna ca Aleea Diagon era doar o alee pietruita si o zona de shopping din Londra, situata in spatele unui pub numit Ceaunul Crapat. Si putea de asemenea sa spuna ca aici se gaseau tot soiul de restaurante, magazine si alte obiective turistice. In esenta, era centrul Londrei vrajitoresti. Dar tot aici era locul de unde isi putea lua cele necesare pentru scoala. Iar lumea de aici... Lumea era de obicei vesela, vioaie. Calda. Oamenii isi zambeau, altii radeau. Toti erau draguti si civilizati unii cu altii. Contrasta destul de mult cu ce stia el ca se gasea pe Nocturn. Dar i se parea si logic pana la urma. Ziua si Noaptea erau opuse, completandu-se una pe alta. Interesant.
  Jason se uita in special la un pusti ce se holba la vitrine, admirand cu voce tare ultimul model de matura. Era prea mic ca sa fie macar elev la Hogwarts, dar cu siguranta avea sa fie un mare fan al Vajthatului daca de la o asemenea varsta ridica in slave inclusiv lemnul din care era facuta matura. Bravo lui, ce putea sa zica. Si lui ii placea sportul asta si avea destul de multe notiuni despre cum ar trebui sa se comporte o matura in timpul zborului, dar prefera sa stea nitel de-o parte.
  Si in exact acea pozitie calma, cu mainile incrucisate tacticos la piept astfel incat sa-i permita sa-si termine prajitura cu dovleac, statea el acum, sub streasina unui magazin mult prea incalzit cu oameni.