Selective blindness

[Colin Hawkeye Rovson]

Selctive blindness
I haven't really been hiding, you've just been too blind to see what's right in front of you

-Will&Hawkeye-

• Se dovedise ca nimeni nu se chinuia prea mult sa ascunda chestii de el. Nimeni nu se ferea, nimeni nu devenea secretos. El doar fusese putin cam prea chior la ce se intampla in jurul sau. Asta era un fel de lovitura sub centura. Hawkeye nu avusese momente in care sa nu faca ceea ce facea de cand se stia - sa observe. Pana acum, cel putin.
  Toata filozofia statea de fapt in faptul ca stia ca ceva nu era in regula, ca avea probleme de rezolvat. Doar ca nu stia si care erau acelea. Si poate ca din cauza asta nu stia nici unde sa se duca. De obicei, exista un loc in jurul castelului care ajuta la rezolvarea diverselor conflicte interioare. Lacul era nemaipomenit daca vroiai sa meditezi. Padurea Interzisa te dezmortea psihic, iar terenul de Vajthat iti oferea cea mai buna sansa de a uita de griji. El nu stia de ce are nevoie, asa ca doar statea acolo, la cativa metri in fata treptelor de marmura ce duceau spre marea sala, privind pierdut in departare. Se stramba usor. Pai, poate ca se putea mai rau. Intotdeauna se putea mai rau. Ar fi putut sa ploua.
  Hawkeye isi scarpina ceafa, ofta si porni la pas lejer, desi nici el nu stia unde se duce. Poate o sa treaca pe la sere sau poate ca o sa asculte putin conversatiile bobocilor in curtea interioara. Sau poate ca doar se va aseza intr-un loc, sperand sa faca ceva folositor. Sau doar sa stea. Avea o gramada de energie fizica, dar nu stia ce sa faca cu ea. Eh... vorba aia, pastreaza pentru mai tarziu. Si in toata harababura din creierul sau, aproape ca rata sa realize numele sau strigat de cineva. Se intoarse pe calcaie, curios.