How you remind me

[Colin Hawkeye Rovson]

• Zambi, observand energia de care dadea dovada Calliope. Bazeaza-te pe ea ca o sa dai cumva de bucluc -desi in situatia lui nu era mare diferenta- si bazeaza-te pe ea ca o sa te scoata cu stil din incurcatura. Mai ca ii venea sa rada.
  Iesira din mica lor 'camaruta de oaspeti', iar Hawk se grabi sa inchida usa in urma lui. Porni pe urmele Calliopei, ajungand-o din cativa pasi kilometrici. Soimeanul se uita prin jur, la peretii zgariati si colturile atinse de igrasie. Senzatia deja-vu lovi, iar amintirile incercare sa se revolte iar impotriva barierei lui. Tanarul inghiti in sec. Cu un singur pas, trecu in fata Soimencei, urmarind aproape hipnotizat modelele torturate pe perete. Daca in patru metri o sa gaseasca o pata de sange uscata de ani si ani de zile -dar o pata de sange cu siguranta, daca se tinea cont de culoarea rosu-caramizie specifica. O zari, iar Colin se opri in loc, brusc.
  " Stiu locul asta..." murmura el, desi suna de parca nu prinsese intregul inteles al cuvintelor. " Stiu locul asta. La naiba, Callie, stiu unde suntem!"
  Asta ii aduse speranta si teroare in aceeasi masura. Daca gresea acum, ar fi deja a doua oara. Daca gresea acum, se prea putea sa o traga pe Calliope in jos, exact cum se intamplase inainte cu Ema. Dar daca facea lucrurile cum trebuie, aveau sa scape amandoi. Se intinse si apuca delicat antebratul Soimencei.
  " Haide" ii spuse el in soapta.