I don't think we're in Kansas anymore

[Ema Snow]

• Ema zambi, oarecum amuzata de situatie.
  " Tata e un Auror, iar cand eram mica eram mai mult decat ahtiata sa ii calc pe urme. Mereu am avut in cap ideea ca trebuie sa-l fac mandru. Dar, la un moment dat, am realizat ca nu asta e ceea ce vreau sa fac de fapt. Si ca mi-ar placea sa fiu cumva pe langa Aurori, dar nu in plina lor actiune. Nu sunt facuta pentru asta. Nu imi place sa ma avant inainte si sa gasesc oameni necopti de soarta si sa omor ocazional. Am avut parte de suficiente probleme de genu' pana acum..."
  Isi muta brusc privirea spre fereastra, tematoare sa intalneasca ochii Agathei. Toata chestia asta era ciudata, iar tot trecutul ei era clar si usor de relatat pana la un anumit punct. Dupa aceea, orice actiune devenea un motiv, orice gand o condamnare la moarte si orice greseala o frustrare de zile mari. Totul se pierdea in detalii incalcite. Uneori, inca mai avea senzatia ca felul in care se comporta ea in prezent nu este felul ei natural de a fi. Nu este ceea ce are ea nevoie sa zica si sa faca, ci ceea ce considera ca se asteapta de la ea. Insa doar in anumite momente, privind anumite aspecte. In rest, putea spune ca totul revenise la normal... Cat de normal putea sa fie normalul ei.
  Asculta vorbele ei si observa ca era mai mult decat admirativa fata de aceasta.
  " Te felicit ca ai reusit sa pui asa afacere pe picioare. Cred ca stiu cum e cu parintii. Poate nu in aceeasi masura, dar pe aceeasi unda" zambi. " Eu si sora mea am avut un scandal monstru acum cativa ani. Sora-mea si-a facut un tatuaj ca semn de rebeliune, iar eu m-am ales doar cu un pierce. Nu e o miscare foarte matura, stiu, dar e manifestarea independentei"
  

OOC: Scuza-mi intarzierea, am fost chioara