She ran away in her sleep and dreamed of Paradise

[Katharina van der Wall]

Katharina & Marc


The Queen of broken hearts is the hardest to kill

• Mama se aplecă peste pătuțul meu. Fața ei e plină mai mai luminoasă decât soarele, sau poateașa văd eu pentru că sunt mică. Părul îi cade pe umeri în cârlionți lucioși, care miros a șamponul ei special, iar medalionul de la gât, parcă aruncă scântei. Însă ochii ei frumoși, sunt umbriți; asemeni obrazului stâng, ca umbra ploii, ce o vezi printr-o fereastră, atunci când lumina e despicată în pâraie.
  -Katharina, spuse a încet dar pe un ton imperios. Scoală-te!
  
  Eu mă frec la ochi și casc.
  -Mami? întreb, iar vocea mea se aude înăbușit.
  -Hai, Katharina.
  Mă ridică din par cu un Uf șoptit, de parcă nu i-ar veni să creadă ce mare m-am făcut. Sunt mare acum și nu e nevoie să mă ia în brațe, dar nu protestez.
  -Te iubesc, puiule, îmi șoptește ea în păr.
  Pielea ei miroase a fursecuri scoase din cuptor și a parfum cald.
  
  -Te iubesc așa mult!
  -Mami...
  Îmi pun capul pe umărul ei. Deși sunt grea, mama mă ține în brațe, iar când mă pune jos pentru a deschide o ușă, protestez. Era debaraua de la parte. Mama mă ia din nou în brațe și coboară cu mine, lăsându-mă într-un pățut, între toate jucăriile mele.
  -Mami?
  -O să jucăm un joc, Katharina. Tu o să te ascunzi aici, iar eu voi încerca să te caut, spuse mama, apoi dispăru înainte ca eu să apuc să protestez. Totuși, eram încă un copil, așa că în scurt timp am adormit, dar nu înainte să aud cum mama moare, ucisă de un blestem de neiertat.
  
  Șatena deschise ochii gâfâind. Își simți obrajii umezi, așa că și-i șterse, încercând să-și calmeze bătăile mult prea accelerate ale inimii. În ultima lună avusese toto mai des același coșmar: moartea mamei ei. Se ridică din pat, având grijă să nu-și deranjeze colegele și privi ceasul. Mai erau multe ore până se lumina, fiind abia două. Își afundă picioarele goale în papucii pufoși, acoperindu-și umerii cu pătura și se îndreptă cu grijă spre ușă. Se strecură afară, nu înainte de aș lua manualul de ACMN și privi în jur, clipind.
  
  Se gândi să iasă din Pivniță pur și simplu, căci presupunea că Marc dormea, dar ceva o făcu să se gândească mai bine la decizia ei. Știa că dacă Marc ar fi aflat că plecase singură s-ar fi supărat pe ea. Dar nici nu dorea să-l trezească, în caz că dormea. Privi coridorul ce ducea spre camerele băieților, și pe cel care ducea la ieșire confuză. "Dar ieși odată! La ora asta sigur doarme pentru numele celui sfânt!" își auzi conștiința strigându-i plictisită. Își scutură capul și oftă cu putere, apoi se îndreptă spre camera lui.
  
  Își dădu părul pe spate, și privi camerele, încercând să își amintească în care stătea Marc, iar când ajunse în fața ușii, lăsă cartea și pătura jos, apoi o deschise cu grijă, rugându-se să nu facă zgomot. Se strecură în cameră, nu înainte să își dea papucii jos, și păși cu grijă, mergând lângă patul șatenului. Se opri lângă acesta și îl privi preț de câteva secunde bune, zâmbind când îi văzu chipul atât de liniștit și calm. Își mușcă buzele, fiindu-i parcă milă să-l trezească. Dar nu mai avea somn, iar în Camera de Zi nu dorea să stea. Îi atinse ușor umărul, degetele ei trecând ca o mângâiere pe pielea caldă și goală. Înghiți în sec, inima bătându-i cu putere. Îl zgâlțâi ușor, dar când văzu că nu se trezește, se aplecă, șoptindu-i numele la ureche.
  
  -Marc, trezește-te! murmură, și fără să se gândească intenționat la asta, își coborî palma pe pieptul lui. Clipi, simțindu-i inima bătând liniștită și roși. Când acesta tresări, Katharina se trase speriată în spate, vrând să plece. Totuși, nu reuși să facă mai mult de un pas, când el o prinse de mână, trăgând-o în pat. Șatena își ținu respirația, simțind cum maieul i se ridică ușor pe abdomen. Își puse palmele pe pieptul lui gol, privindu-l în ochi și deschise gura, pentru a spune ceva.