She ran away in her sleep and dreamed of Paradise

[Marc Lupin d'Verin]

• Surâde dulce către Kath atunci când asta îş ascunde capul între clavicula şi gâtul lui. Se uită prin cameră, încercând să îşi dea sema dacă îi vede cinva, după care Dispare, pe buzele sale lărgindu-se un zâmbet dulce cnd simte că îl strânge mai bine în braţe. Păşeşte în faţa peretelui, după csare trece pragul, săltând-o mai bine pe Kath în braţele sale. Taversează încăperea, lăsând-o pe pat, între pernele moi, acoperind-o cu pătura sa într-un fel fugar, după care se duce la dulap, luând de acolo o pereche de pantaloni şi un tricou, zâmbind uşor când observă posterul cu Nirvana pe care l-a pus acolo în noaptea în care şi-a omorât unchiul. Te va schimba! bubui în urechile sale, făcându-l să strângă lemnul în mână cu putere. Îşi trece mâna prin breton, calmându-se şi se întorce către Kath pentru a o vedea plâgând. Rămâne şocat, ascuntându-i cuvintele. Ştia deja asta. Se aşează lângă ea, luând-o în braţe, ascunzându-i capul în pieptul lui, sărutându-i creştetul. Ştia că avea nevoie de asta. El nu a fost niciodată căsos, nu că ar fi avut cu cine, însă ea avut o familie de car eîşi aducea aminte că o iubise. Îşi trece degetele prin părul lui, după care o desparte din îmbrăţişarea sa, surâzând.
  - Eşti urâtă când plângi. spune, ştiind ce ar fi urmat deobicei din partea oricărei fete. "Deci sunt frumoasă în rest?". În cazul lui Kath nu ştia. O ura, trebuia să o urască dar... Zâmbi, în continuare, ştergându-i lacrimile cu degetele mari, cât îi încadrase faţa în palmele sale după care îi ridică uşor colţurile gurii.
  Ăsta nu era el în niciun caz. Era Marc cel care ştia prin ce trece Kath şi nu îi dorea să nu aibă pe nimeni la care să se întoarcă. În prima noapte în care avusese coşmaruri, se plimbase pe coridoare în lung şi în lat. Se uitase până şi în Oglindă. Îşi amintea perfect ce văzuse.