I am nothing without you

[Jason A. Richter]

• Jason isi freca fata, profund ingrijorat de ideea ca totul putea sa se fi intamplat doar in imaginatia lui. poate ca doar i se paruse ca vede ceva in spatele ei, deoarece atunci cand Callie isi aprinse bagheta, nu era nimic acolo. Ii ingheta sangele in vene cand auzi vocea fetei. Doar ca sa reactioneze impulsiv cand umbra tresari pe langa ei. Soimeanul deja incepuse sa-si intinda mana in speranta ca va prinde ceva. Degetele lui se stransera in gol.
  " Sincer, nu stiu" murmura el, cu privirea fixata in directia in care disparuse umbra.
  Putea sa fie orice. Nu stia daca vazuse o coada sau faldul unei pelerine. Nu stia daca era un cap tuguiat sau o palarie sau cine stie ce alta anormalitate. Incerca sa nu isi lase gandurile in haos. Nu acum, cand avea nevoie de o minte lucida. El nu era antrenat sa intre imediat in starea de luptator. El nu era trecut prin batalii si nu daduse lupte mentale. El nu se implicase in razboaie ce nu-i apartineau. Iar acum se simtea complet inutil si lipsit de orice fel de aparare. Insa, faptul ca era langa el Calliope ii dadea o stranie dorinta de afirmare intr-un gest nobil. Si realiza ca isi dorea sa o protejeze pe fata din fata lui atat de mult. Si realiza ca i-ar fi placut sa o vada zambind in fiecare zi. Si ca i-ar placea sa fie el cel care o facea sa zambeasca. Asa ca o urma. O va urma pana la sfarsitul lumii si al timpului.