but baby, it's cold outside .!

[Marc Lupin d'Verin]

• Zâmbi uşor când o văzu pe Kath atât de mândră de ea, deşi nu are un motiv pentru asta. Apasă în continuare pe coloana celui mai în vârstă, fără să îl bage în seamă atunci când spune ceva despre el şi bagheta lui. Nu îi era frică de el. Nu i-a fost frică de nimeni, niciodată. Nici nu avea un motiv pentru care să îi fie frică. Cât de tare ar fi fost el în ale magiei, lipsa de exerciţiu se vedea. Faptul că avea o armată de asasini care să facă totul pentru el l-a făcut moale. În secunda de faţă, tot ce trebuia Marc să facă era să îşi fluture bagheta, iar el va simţii cele mai cumplite dureri. Nu avea nevoie de acele blesteme pe care se bazau Devoratorii aşa de tare. Focul era elementul lui, şi, din câte ştia el, nu exista nimeni care să îl ia în această materie. Se dă un pas în spate când acesta se apleacă, rostind:
  "Secum-" însă Kath i-o luase înainte, dezarmându-l.
  Se încruntă către bătrând şi se apleacă, rotind bagheta către ei, zâmbind când simţii valul de căldură peste degetele sale fine şi albe. Urletele de durere ale lui Dietrich îl făceau, într-un fel să se simtă mai bine. Îl privi în ochi, ştiind ce citea din ai lui. "Aşa s-au simţit şi părinţii mei când i-ai torturat încet." gândi, după care rosti vraja din nou, de data asta făcându-i degetele să îi ia foc. O aude pe Kath şi îi zâmbeşte, lăsându-se tras de ea. În pragul uşii îşi smunci mâna din a lui Kath, fără să vrea şi îşi îndreptă braţul către bătrând, apăsând cu bagheta pe semnul negru, care era mai mult o pată neclară. Semnul şarpelui îşi reveni în secundele următoare, făcându-l pe Marc să şuiere din cauza durerii.
  - Nu ştiu dacă ai mai auzit asta vreodată, dar d'Verin-ii sunt în stare să ucidă pe oricine pentru persoanele pe care le iubesc. făcu Marc, folosind exact cuvintele tatălui său.
  - Kath! Eu ţi-am omorât mama. strigă Dietrich, după care se întoarce cu o privire îngrozită către Marc, care, fără să se gândească, rosti acele două cuvinte pe care le aşteptase de atât de mult.