I will always find you

[Ian Richter]

• Ian îşi trecu cealaltă mână pe după talia Freyjei, încercând să o susţină cât mai bine. Dacă ar fii luat-o cu totul în braţe, ar fii reuşit să alerge şi să accelereze considerabil. Însă, pe lângă faptul că nu avea de gând să o întrebe "Mă laşi să te ridic în braţe, apoi încrede-te în mine că te duc la mama ta?", habar nu avea unde locuia fata. O luară direct prin desişul din pădure, şi Ian simţi cum degetele fetei se strâng din ce în ce mai tare pe antebraţul lui.
  Aşa slăbită cum era, Viperina nu uitase drumul spre casă. Văzu coliba micuţă doar când erau deja destul de aproape, asta pentru că era încadrată de copaci.
  O femei cu părul lungi şi argintiu se apropia de ei în grabă. Trăsăturile parcă copiate ale Freyjei îl izbiră pentru câteva secunde, făcându-l să ezite înainte să-i răspundă la întrebare.
  - Asta, spuse el, arătându-i săgeata pe care o ţinuse strâns în mână, i-a intrat în picior. Nu mai poate merge.
  Spera ca mama Freyjei să ştie ce să facă, pentru că el clar era depăşit de situaţie.