Witch, please

[Arlin van Iver]

• Il lasa sa-si ia pozitia. Zambi cand el ii spuse ca nu are nevoie de manual. Probabil invatase prea repede cum sta treaba cu bodhranul. Isi aminti ca nu participase la petrecerea de Halloween, cea din Marea Sala, desi si-ar fi dorit. Deoarece planuise cu ce sa se imbrace cu cateva zile inainte, si fusese sigura ca nimeni nu va mai fi imbracat astfel. Insa intervenise o mica problema; una de familie. Si-si dorise mult sa-i vada pe toti, cu creatiile lor, cu ideile lor, cu ce credeau ca-i reprezinta cu adevarat. Fu imediat trezita de primele sunete ale chitarii, si aproape ca scapa bastonasul.
  Vocea lui Colin, poate putin groasa, suna bine. Isi inclesta obrajii, dupa care isi musca panicata buza inferioara.. nu stia cand trebuie sa bata. Isi lua inima in dinti, si incerca sa bata pe ritmul melodiei, incet. Versurile ii pareau atat de cunoscute. O poveste intreaga, in cateva cuvinte sub o forma clasica.
  Inima ei parea mai calda decat oricand acum. Literal vorbind. Sau oare deoarece avea mainile reci? Isi incarca mintea cu toata acea acumulare de cuvinte si sunete.. incat se imbujora putin. Probabil si datorita versurilor.
  Se gandea. Oare de ce nu auzise deloc de Colin si indemanarea lui la manuirea chitarii? I-ar fi placut sa-l vada cantand pe o scena mare dintr-un oras mare, cu multi oameni care sa-l admire, si sa-l iubeasca pentru talentul sau. Talent pe care il impartaseste cu toti. Si nu-l tine acolo, doar pentru el, in casa, sau in curte, doar de fata cu familia si prietenii. Acum ca gandul acela era terminat, Colin era exact opusul a ceea ce tocmai gandise ea. Probabil nu-si dorea faima. Probabil nu-si dorea fani. Uneori, prietenii erau tot ceea ce erau autografele, fanii, concertele si tatuajele cu numele tau la un loc.