The vast compass of the ocean

[Melanie K. Gulden]

Melanie&James

Men go abroad to wonder at the heights of mountains,
at the huge waves of the sea, at the long courses of the rivers,
at the vast compass of the ocean, at the circular motions of the stars,
and they pass by themselves without
wondering.

• Melanie tăie în bucăţele un măr prin mişcări scurte şi precise, apoi îşi şterse mâinile de prosopul de bucătărie. Îşi aranjă florile proaspăt primite de la mama ei într-o vază pe care o lăsă pe pervaz.
  Casa ei de acum nu semăna deloc cu cea în care fusese crescută, însă o reprezenta de un milion de ori mai mult. Casa Marciei era vastă, plină de perdele, covoare, mobiliere, biblioteci şi candelabre scumpe. Casa lui Melanie era mică, pe un singur nivel, din lemn, conţinând doar o baie, o bucătărie, două dormitoare şi o cameră de zi. Era suficient de mare pentru a mai găzdui o persoană în afara ei, însă suficient de mică pentru a fii mascată de frumoşii copaci din Pădurea lui Dean.
  
  Ieşi din bucătărie şi intră în camera ei, închizând uşa cu un zgomot surd. Îşi aşeză farfuria cu mărul pe pat, trântindu-se lângă, aranjându-şi rochia sub ea. Obişnuia să poarte rochii şi robe lungi în public, deşi singurul lucru pe care îl schimba în casă era faptul că le alegea mai simple, mai negre şi mai largi. Rochia aceasta îi aluneca uşor pe umeri, dezgolindu-i pielea albă, făcută dintr-un material subţire, dar rezistent, de culoare neagră. Melanie ura frigul, aşa că mica ei căsuţă era extrem de călduroasă.
  
  Îşi deschise cartea de biologie şi se lăsă pe spate cu un zâmbet mulţumit, aducându-şi bucata de măr la gură.
  Ceea ce o întrerupse fură câteva bufnituri dure în lemnul uşii de la intrare.