The vast compass of the ocean

[James R. Nolan]

• James zâmbi slab. Da, ar fi putut face asta, însă era sigur că nu făcea parte din planurile femeii. Nu părea să vrea cu adevărat să îl dea afară din casă. Părea că vrea să se convingă pe sine că ea deţinea puterea.
  Se sprijini de marginea peretelui, lăsând-o se treacă prin faţa lui. Îi simţea parfumul discret pe care părul ei îl lăsa în urmă şi zâmbi la aparenta fineţe pe care o arăta Melanie.
  O urmă prin casă, ascultător, privind camera cu un zâmbet mic.
  'Ştii, nu cred că am apucat să îţi mulţumesc,' spuse el, cu un zâmbet sarcastic. Făcu o mică pauză. 'Acum ai încredere?'
  O privi pentru câteva secunde, apoi râse scurt şi amuzat, fără să bage în seamă faptul că numai el îşi gustase gluma. Păşi în cameră, cu braţele pe jumătate ridicate, plimbându-şi cârligul pe suprafaţa peretelui de lemn. Încuviinţă.
  'Normal că mă voi simţi confortabil, mă ştii pe mine mofturos?' zâmbi el, ironic, aprinzând şi stingând micuţa veioză de pe noptieră.