The world owes you nothing

[Colin Hawkeye Rovson]

• Hawkeye se aseza.
  " Multumesc" ii raspunse cu un zambet, punandu-si cana pe masa.
  Insa degetele lui nu-i dadura drumul, incolacindu-se in jurul bucatii de ceramica, cautand caldura precum o pisica in jurul sobei. Si chiar daca varfurile cumva degerate protestau, el le tinu cu incapatanare pe cana.
  " Nu am un scop anume" facu el. " Doar eram pe aici. Adica, mna, imi limpezeam creierii. Dar..."
  Se opri, atentia fiindu-i brusc atrasa de un sunet vibrant. Isi ridica privirea din reflex. Nu parea sa fie mare filozofie totusi. Doar un mic accident. O tanara care probabil se agatase de usa. Neatentia. Dadu sa-si reia intrebarea atunci cand realizarea il prinse din urma. Se uita iar spre mica scena, caci acea tanara nu era o oarecare tanara. Se simti mai mult decat usurat sa dea cu ochii de Freyja. Tot incercase sa o gaseasca si sa poarte o mica discutie cu ea. Si tocmai elementul asta il facu sa injure in gand. Nu putea aici, cu atatea urechi in jurul lor.
  " Scuza-ma putin, te rog, Mel" zambi rapid si se ridica, lasandu-si cana pe masa.
  Se strecura cu rapiditate printre mese, surprins din cale-afara ca nu se impiedica, si o prinse pe Freyja de umeri. De parca avea sa fuga mancand pamantul atunci cand o sa-l vada. Gandea prostii. Iar. Isi puse cel mai bland zambet de care era capabil atunci, desi ochii ii tradau ingrijorarea.
  " Esti bine, Freys?"