The world owes you nothing

[Colin Hawkeye Rovson]

• Lasa sa-i scape un oftat scurt. Avusese de la inceput senzatia ca nu va primi un raspuns. Prea bine. O sa-i joace jocul. Isi deschise gura pentru a zice ceva, iar in urmatoarea secunda se deschise. Oh! Observa barbatul ce intra si clipi cand il auzi. In acea fractiune de secunda ce trecuse reusise si el sa se prinda ca pozitia lor nu era prea favorabila. Isi ridica instinctiv mana, pe jumatate intr-un gest de a-si cere scuze, pe jumatate intr-un gest de e ok. Ce iesise nu putea sa zica. Zambi pentru o clipa, un zambet scuzator si ceva cam pricajit si se dadu inapoi, tragand-o pe Freyja dupa el. Sincer, in acel moment nu prea ii mai pasa daca fata avea sa protesteze sau nu. El doar o trase, ferm convins sa nu o lase sa plece. Stia ca daca se intampla asta se ducea naibii si sansa lui de a o gasi iar. In atata timp cat trecuse de la ultima lor escapada nu reusise sa dea de fata in Hogwarts. Da, era ditamai Hogwarts-ul, dar chiar si asa. Nu isi putea explica cum de nimeni nu parea sa stie pe unde este domnisoara Guðríðr. Ca doar nu se ascundea sub pat 24 de ore din 24, nu?
  Prinse o privire cunoscuta, insa mintea lui nu procesa informatia. Doar raspunse la salut, uitand doua secunde mai tarziu ce vazuse. In mintea lui ramase cumva iluzia privirii familiare, anexate la sentimentul de prietenie, protectie si bucluc. Dar pentru moment doar atat. Avea prea multe pe cap. Iar una dintre problemele sale era faptul ca o lasase pe Melanie singura la masa; incalcase una din primele reguli ale politetii. Dar Mel era o Viperina, Freys era o Viperina, asa ca da-i cu tupeu inainte.
  " Ne cerem scuze, a fost o simpla greseala" murmura spre barbat, zambind firav. Se dadu inapoi, cu mana stransa cu incapatanare pe antebratul Freyjei. Se vedea in stare sa o ia pe sus daca se opunea si, cumva, intreaga lui postura era pregatita pentru asta. Se intoarse la masa, cu Viperina imediat langa.
  " Imi cer scuze ca a durat atat, Mel. Um... Nu stiu daca va cunoasteti... Mel, Freyja. Freyja, Melanie" facu el rapid prezentarile cu un gest grabit din mana.
  Foarte incet, de parca se astepta sa o inghita pamantul in urmatoarea secunda, Hawk dadu drumul antebratului blondei si se aseza pe scaun, tragandu-se intr-o parte ca sa poata avea mai multi loc la masa. Realiza ca era de-a dreptul nepoliticos sa aduca pe cineva fara sa intrebe, asa ca isi ridica ochii albastri spre Melanie, cerandu-si scuze din priviri.