I will always find you

[Ian Richter]

• Ian se încruntă ciudat spre Freyja. O văzu încurcată şi începu să scototcească prin ceea ce spusese. Făcuse cumva ceva ce o deranjase? Se părea că Viperina era pe cale să-l lămurească, însă ceva o opri.
  Zgomotul din tufiş îi puse mintea lui Ian în alertă. Dintr-o dată, tot corpul lui era încordat şi îşi aduse aminte de toate gândurile despre răzbunare. Îşi aduse aminte că Freyja tocmai fusese lovită de o săgeată şi el o aduse înapoi în pădure, scoţând-o din adăpost cu un picior nefuncţional. Cât de prost se putea să fie un om pe planeta asta?
  Simţi cum tânăra o strânse de mână şi îşi scoase bagheta cu mâna dreaptă, incantând un scut pentru a-i proteja de vrăji şi de contact fizic.
  - Cine e acolo? strigă el. Nu primi niciun răspuns.
  Se apropie încet de tufiş, încă susţinând-o pe Freyja.
  - Mai bine ieşi de pe-acum, eşti încolţit.
  Tufişul se mişcă puţin, apoi din el sări un surprinzător spiriduş de casă. Ian ridică din sprâncene uimit. Spiriduşul începu să vorbească.
  - Koll nu vrut, Koll doar urmează ordine, lui Koll îi pare foarte foarte rău pentru piciorul domnişoarei Dragon, Koll nu avut de ales...