The vast compass of the ocean

[Melanie K. Gulden]

• Melanie se încruntă, confuză.
  Desigur, făcu ea şi îi luă cârligul din mână cu grijă. Inspiră aer adânc în piept şi ţinu obiectul la nivelul ochilor, privindu-l cu atenţie. Faţa lui James care privea cu un fel de fascinaţie ironică cârligul, ca şi cum nu-l mai văzuse niciodată. Se uită urât la el, se ridică de pe scaun şi se îndreptă spre fereastră, cu spatele spre bărbat.
  Cârligul era o lucrătură fină, dintr-un material mat foarte rezistent. Era asemănător cu fierul, însă Melanie recunoscu opera goblinilor şi a dragonilor acolo. Suflarea dragonului putea face şi o pană să se transforme într-un obiect indestructibil. Se întrebă cine ar face aşa ceva pentru un simplu cârlig. Îşi luă o mână de pe suportul mic şi negru şi atinse cu un deget vârful.
  La contactul pielii ei cu metalul se întâmplă cel mai ciudat lucru. În mintea se desfăşură ca o hartă gigantică istoria acestui nesemnificativ cârlig. De la momentul în care goblinul zâmbea mândru de capodopera sa, până la momentul când fu agăţat de gâtul unei fete frumoase într-o piaţetă, apoi fusese legat cu grijă după gâtul unui copil cu păr de abanos, copilul nu mai avea mână, talismanul se transforma copilul avea membru din nou.
  Melanie deschise ochii brusc cu un geamăt, simţindu-se năpădită de prea multe imagini. Se uit fascinată şi speriată la cârlig şi, având grijă să nu-l atingă, se întoarse spre James.
  - De unde ai cârligul ăsta? îl întrebă ea încet, cu respiraţia întretăiată şi cu acceaşi expresie pe faţă.