Born to guide. Born to betray.

[Ema Snow]

• Nu o interesa daca se zbatea degeaba, incercand sa scape de stransoarea mainilor de fier. Ea vroia sa stie atunci si acolo adevarul. Ea vroia atunci si acolo sa se manifeste cu o ura necaracteristica, sa fie violenta si autoritara. Pentru prima data in viata ei, Ema pur si simplu realiza ca i-ar fi placut sa ii smulga capul de pe umeri lui Kane.
  " Unde e? Spune-mi unde e, druenus! Acum, cyf"
  Si nu o interesa de cate ori il facea nenorocit sau jigodie. Vroia doar sa il vada intr-un colt, plangandu-si de mila, si sa nu-i stea ei in cale.
  " De ce mai conteaza unde e? Oricum ai ajuns prea tarziu"
  Kane vorbi atat de nonsalant incat Emei ii venira in minte cele mai bune metode de tortura. Daca ar avea doar o mana libera... Marai spre el. Ea nu ajungea niciodata prea tarziu. Era o regula sfanta in viata Soimencei. Era de datoria ei sa fie intotdeauna acolo unde era nevoie de ea. Si nu avea posibilitatea de a ajunge prea tarziu. Niciodata.
  Instinctiv, isi impinse subconstientul spre sfera de caldura ce domnea cu o prezenta constanta in pieptul ei. O atinse, trezind-o la viata, facand-o sa clocoteasca sub piele. Sa clocoteasca in sange. Ema se vedea capabila in secunda aceea de a face vraji fara bagheta. Lasa furia sa se ridice in interiorul ei, pastrandu-i forta pentru o explozie.
  " Unde e? Si imi vei spune chiar acum"