The world owes you nothing

[James R. Nolan]

• James o privi mulţumit pe PărAlb. Bun, deci se băga în joc. Îi plăcea când oamenii reacţionau. Făcea totul mult mai interesant. Când îi auzi vorbele, James o privi cu surprindere, căscându-şi gura şi aşezându-şi mâna dreaptă la baza gâtului într-un gest prefăcut de jignire adâncă. Vai, nu fusese invitat.
  Se sprijini de spătarul scaunului, ascultând-o cu un interes prefăcut, apoi îşi întoarse privirea spre băiat când acesta vorbi.
  'A spus că e în regulă,' spuse el ironic, înainte să îi lase şansa lui PărAlb să mai spună altceva. 'Vezi? Totul este rezolvat, nu mai trebuie să adormi în această noapte cu gândul că i-ai complicat viaţa acestui biet copil.'
  James vorbea încet şi relaxat, cu o privire sarcastică şi mici gesturi a mâinilor (mai exact, a mâinii şi a cârligului).
  'Oh, unde îmi sunt manierele? Nu m-am prezentat,' spuse el, brusc. James Nolan. La dispoziţia dumneavoastră.'
  Făcu o mică reverenţă, cât îi permitea scaunul, apoi îi privi pe cei doi cu sprâncenele ridicate într-o expresie expectativă.